Bisericuta lui Iosif este cea mai mare dintre bisericuțele în piatră de la Nucu. Săpată într-un perete uriaș de stâncă, se conservă ca la început, cu intrarea în trepte precis tăiate.

Dispusă pe direcția Sud – Nord, bisericuta lui Iosif are la mijloc o ușoară gâtuire explicabilă prin compartimentarea inițială în două încăperi sau prin săparea în două etape. Pentru îndulcirea condițiilor de locuit, i s-a pus dușumea, iar pereții au fost umpluți cu lut. Fumul din prima încăpere ieșea pe un horn ingenios. A doua încăpere (bisericuța) are altarul spre nord, cu nișe și un lăcaș pentru icoana hramului. La mijloc este o fereastră. Pentru protejarea intrării și a ferestrei împotriva scurgerilor de pe stâncă s-au săpat șanțuri în arc frânt (boltă gotică, sec. al XIV-lea). Deasupra intrării este incizat un pește, simbol paleo-creștin. Bisericuței i s-a adăugat un pridvor de lemn. Urmele grinzilor acoperișului îngropat în stâncă au lăsat în peretele înclinat un desen perfect simetric. Totul arată că aici a fost o însemnată bisericuță, probabil cea a mănăstirii Ioan Bogoslov. Datarea așezării în sec. III-IV este unanimă.

Diana Gavrilă