Zis si Piatra Pesterii, un pinten stancos, in varful sau se profileaza chilia lui Dionisie Torcatorul. Accesul in chilia cocotata la aproximativ cinci metri de la sol se face prin intermediul unei scari. In trecut se folosea un prepeleac.

Incaperea, aproximativ rectangulara, suficient de incapatoare, este prevazuta cu doua ferestre ce dau catre vale, nise pentru fixarea grinzilor din lemn, iar in podea, urme ce denota fixarea unui pat. O firida sapata adanc in peretele vestic, prevazuta cu nise specifice altarelor, tradeaza prezenta unui altar audian, semnalandu-se aici retragerea celor ce-l slujeau pe Audius, episcopul exilat din Mesopotamia.

Monahismul aparut ca o hotarare individuala mai intai, apoi ca o hotarare de grup, se manifesta aici, in Muntii Buzaului si prin prezenta acestei ,,tagme”, cum zicea Sfantul Epifanie, ce nu accepta elasticitatea in negocierile cu puterea politica a momentului. Locuiau in manastiri, iar pentru vatra unui asemenea lacas, preferau locurile izolate, ferite de ispita lumeasca, cautand sa existe prin propriile puteri, fara contacte prea multe cu societatea, viata lor fiind organizata dupa reguli dure, asprimea vietii lor pusnicesti apropiindu-se intr-un fel de cea a Sfantului proroc Ioan Botezatorul.

In sec. al XIX – lea se retragea in pustnicie Dionisie, locuind vreme de mai multi ani in aceasta locuinta, dupa care se retrage la manastirea Ratesti unde si moare. Ocupandu-se cu torsul, indeletnicire frecventa in partile muntoase, localnicii i-au adaugat cognomenul de ,,Torcatorul”, ceea ce a dat dublul nume propriu ,,Dionisie Torcatorul”. Se spune ca el isi instalase in chilie chiar si un razboi de tesut vertical, nisele fixarii acestuia pastrandu-se si astazi.

Chilia lui Dionisie prezinta si urme de lutuiala aplicata pe pereti si tavan de insasi mainile lui Dionisie si urme ale separarii acesteia in doua compartimente, prin intermediul unui paravan din lemn. Parte din locuinta o folosea in scopul odihnei si lucrului, iar cealalta parte, cea de la intrare si care corespunde altarului audian, in scopul rugii catre Dumnezeu.

Chilia lui Dionisie este atestata cronologic la 1639. Neexistand nici o mentiune privitoare la functionalitatea ei ca si bisericuta, asezarea intr-un cadru natural salbatic i-a conferit intotdeauna importanta unei bune pozitii strategice, cu un camp vizual foarte larg, de la inaltimea ferestrelor putand fi tinuta sub observatie intreaga Vale a Bordeiului pana la Culmea Tocitorilor si Varful Gotilor. Locuita cu probabilitate in doua epoci istorice distincte, peretii din gresie lasa sa se intrevada urme ale prezentei umane, determinata de incizia mai multor insemne si inscriptii. Ferestrele in arc frant, ce amintesc de goticul secololui al IV-lea d.Hr., o cruce cu raze, multitudinea crucilor cu capetele bratelor latite de tip ,,Malta”, pot avansa ipoteza locuirii in sec. III-IV d. Hr., fiind reamenajata apoi in feudalism. Sub lutuiala se disting nume cu caractere chirilice si anul 7304 (1796) si cateva desene ilizibile. Sub locuinta, pe peretele sudic al stancii, apare o nisa, un jghiab, special creat pentru colectarea apei din precipitatii. Noi il numim „Izvorul lui Dumnezeu” sau „Izvorul Vietii”. Pe aceeasi fatada sunt incizate cruci de Malta, crucifixuri, carora li se alatura un simbol mai putin obisnuit si care trezea controverse in lumea specialistilor. Omul in forma stilizata sau „omul crucificat” este un simbol despre care s-ar considera ca ar fi mai mult de factura precrestina, decat de provenienta crestina.

Diana Gavrila