Complexul Rupestru Alunis
Complexul Rupestru din satul Alunis, însemnând o biserică săpată în piatră și câteva locuințe zămislite în trupul aceleiași stânci, este cel mai la îndemână așezământ rupestru din munții Buzăului, accesul fiind posibil cu orice mijloc de locomoție.
Conform unei legende, drept făuritori sunt menționați doi păstori, cărora tradiția le atribuie numele Simion și Vlad. Se zice că totul ar fi apărut într-o mare taină, ca dovadă a revelației survenită în timpul somnului. Într-una din zile, unul dintre cei doi, în vreme ce se odihnea la tulpina unui copac, lăsându-se așa, legănat de adierea vântului, de parfumul florilor și cântul privighetorilor, adormi și, cufundându-se într-un somn adânc, în vis i se arătă un înger. Cu o voce răsunătoare îi porunci să sape în coasta muntelui din preajmă și să nu înceteze lucrul până nu va descoperi o icoană a Maicii Domnului. Cu profundă credință în Dumnezeu, antrenându-l și pe celălalt confrate al său, dar și cu ajutorul localnicilor, acesta purcede la săparea stâncii respective. Tare s-au mai minunat, când în mijlocul ei au găsit preasfânta icoană, altarul reprezentând locul marii descoperiri. Mult norod s-ar fi perindat pe-acolo, să vadă minunea. Era semn de la Dumnezeu că pe locul acela trebuia să se ridice lăcaș de cult, așa ar fi trecut cu toții la lărgirea spațiului respectiv și transformarea lui în biserică de cult creștin.
Tradiția, întărită și de prezența inscripției din altar, susține că lucrarea a fost săvârșită la leat 1274, însă, conform specialiștilor, întregul complex se încadrează în perioada de propagare a creștinismului, sec. IV-VI d. Chr..
Biserica este prevăzută și cu un pridvor din lemn, adăugat în sec. al XIX-lea, refăcut între timp, în trecut și cu rol de clopotniță. Ea a funcționat pe lângă schitul de monahi înființat de cei ce doreau pacea pe care doar natura și legătura cu Dumnezeu ți-o poate oferi, fiind vădită pătrunderea și răspândirea creștinismului sub semnul sihăstriei, al nevoinței în singurătate. Bisericuța, cu hramul Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul, din anul 1864, primește statut de biserică enorială, fiind calificată una dintre cele mai vechi biserici de acest gen, în care încă se oficiază slujbe și se săvârșesc principalele taine ale vieții, taina botezului, taina cununiei, la fel și slujba de înmormântare.
