Peștera a fost folosită ca locuință și lăcaș cu funcții magico – religioase în preistorie. Pereții din fundul pesterii sunt o adevărată arhivă istorică și de artă datorită reprezentărilor de pe aceștia. S-a folosit tehnica inciziei și a zgârierii pe perete a figurii, obiectului sau simbolului. O sală dedicată acestei așezări rupestre poate fi vizitată la Muzeul Chihlimbarului din Colți.

Grafitele găsite în Fundul pesterii redau arme: vârfuri de lănci, de săgeți (sulițe) cu sau fără tijă (coadă de lemn), pumnale, dar și alte semne specifice artei rupestre preistorice, cu similitudini în țară (Basarabi, Clisura Dunării) sau în străinătate (Spania, Franța, Italia – arcul cu săgeata gata să plece, pentagrama, mâna dreaptă, diverse figuri antropomorfe, unghiuri, triunghiuri, alte figuri geometrice, scara cu trepte în x, litera H cu brațele unite în x, pomi etc.). Peste acestea, care sunt preistorice și majoritare, s-au suprapus altele din feudalism: cruci, obiecte de cult, nume în neogreacă sau litere chirilice, ani etc.

În urma analizei vestigiilor s-au identificat trei perioade de locuire:

  • sfârșitul epocii bronzului și începutul epocii fierului (2000 – 1200 î.H.), când comunitățile culturale locale de tip Monteoru și cele din vestul Europei practicau cultul armelor, ca ecou al progreselor metalurgiei și al încrederii omului cu arma în forța sa;
  • Hallsttat-ul târziu, sfârșitul primei vârste a fierului (sec. VI-IV î.H.), mânuitorii pumnalelor akinakes fiind geto-dacii;
  • epoca feudală (sec. XIII – XIX), incizii făcute de călugări sihaștri și din sec. al XVII-lea, de închinătorii Schitului rupestru Profiru amenajat aici.

Doar enumerarea perioadelor evidențiază o impresionantă continuitate de locuire și face din Peșteră un monument excepțional. Istoricii și teologii susțin că Fundu Pesterii arată că unele sihastrii au aparut in epoca pre-geto-dacica, formând o zona sacră, unde se adorau armele, apa și soarele. Ulterior au devenit patria asceților geto-daci, care în „epoca martirilor” le-au cedat” misionarilor veniți din partile Ciliciei” si ascetilor crestini, ca apoi sa se inchege aici „cea mai puternica vatra sihastreasca, dupa Dacia Pontica (Dobrogea)”

Diana Gavrilă