Un element etnografic distinct este portul popular specific buzoian, care mai poate fi admirat astazi mai mult in colectiile muzeale sau la sarbatori, in zonele cu traditii folclorice. Costumul popular buzoian se inscrie in tipul carpatic, ale carui origini se afla in portul populatiei dacice. Costume populare in forme nealterata mai pot fi intalnite in zonele de munte (Gura Teghii, Chiojdu, Catina, Calvini), pe Valea Ramnicului (Podgoria, Pardosi, Puiesti), dar nu numai…

Portul femeiesc din zona de munte a judeţului se compune practic din două costume: unul de lucru şi unul de sărbătoare. Costumul de lucru era simplu, fără ornamente, iar cel de sărbătoare era frumos ornamentat, cu diverse motive, specifice zonei. Femeia împletea părul în două „coade” strânse la ceafă. Pe creştet se purta un fes roşu în zona Râmnicului Sărat, iar în zona Buzăului părul se lega cu un tulpan sub ştergarul de cap. A urmat marama din borangic, care se lega în diverse forme. Marama de Buzău prezintă în ornamentare unele afinităţi cu marama de Bran. Cămaşa încreţită la gât este cea mai frecventă, cea dreaptă din borangic apare rar şi mai ales în zonele de câmpie. Cămaşa încreţită, cu ornamentul de „altiţă” „creaţă” şi cu râuri pe mânecă cunoaşte două etape distincte: 1. tipul vechi de cămaşă din secolul trecut, cu altiţă mică, încreţul alb şi râuri înguste, adeseori cu „chiezuri” (oblice) pe mâneca foarte lungă, iar de la gura cămăşii (întărită într-un mod specific) se înşiră motivul de frunză stilizată, şi 2. tipul nou, „cămaşa mocănească”, o replică a cămăşii vechi, având însă unele elemente de simplificare şi reducere în tehnica de cusătură şi o reducere a dimensiunilor, ceea ce îi scade din valoare. Mâneca mai scurtă, terminată în volan („sluj” sau „ciuf”) are un ornament fie de râuri drepte, fie oblice, între care se intercalează motivul generalizat de „scară”. Ambele tipuri de cămaşă sunt cusute cu lână vopsită casnic (înainte şi cu arnici) cu acelaşi punct de cusătură buclată, dar totuşi diferenţiată, dat fiind fineţea cusăturii dese a cămăşilor vechi faţă de cusătura îngroşată şi mult reliefată a cămăşilor mocăneşti. Altiţa cămăşii este distinct împărţită în două porţiuni, ambele îngrădite separat cu „dusura”. O altă piesă componentă a ansamblului vestimentar femeiesc o reprezintă fota, numită „strecătoare”, cu fond negru, de dimensiuni mari, încreţită la spate, ornamentată mai simplu înainte de 1880, cu vergi la poale şi la capete, iar apoi cu motive geometrice, în sens vertical, alese cu mâna, în război. După 1900, fota a cunoscut o amplificare a decorului, ce ajunge să acopere întreaga suprafaţă a capetelor. Într-o fază ulterioară, varga de la poale începe să fie aleasă, luând aspectul unei borduri late. Fota de Râmnicu Sărat este unică prin organizarea decorului pe căpătâiele cu fond roşu, folosirea lânicii policrome şi a firului strălucitor metalic pentru alesăturile ce împodobesc extremităţile şi poala de la spate, ca un specific local al Buzăului. Varietatea fotelor, ornamentaţia diferită, bogată la unele, în culoare şi fir, care culminează cu fota din zona Buda-Dumitreşti, constituie elementul caracteristic al costumului de Buzău. Poalele se îmbrăcau pe sub fotă. Motivul ornamental care se observa mai jos decât fota era cusut şi ornamentat cu motive florale stilizate, sau colţişori croşetaţi în zona Valea Râmnicului. Betele care erau ţesute în patru iţe, se leagă peste fotă în zona brâului. Betele din Buzău, înguste, sunt alese în motive de „şerpi”, „ochiuri”, „berbec” etc. La capete au „canafi”.

Costumul bărbătesc:

Se compune din căciulă sau pălărie, cămaşă, cioareci (ismene), brâu, bete şi curea, şi încălţăminte. „Căciula cu fund” este de format rotund. Pălăria supusă formei industriale nu are un specific local, are însă ca ornament una-două pene de păun. Cămaşa bărbătească, chiar şi cea de tip vechi, este ornamentată cu deosebită atenţie. În zonele de nord gulerul cusut policrom şi cu fir arată o asemănare cu cămăşile portului vrâncean. În zonele de sud cămaşa este ornamentată cu „sabace” şi cu cheiţe artistice în alb. Cămaşa veche largă este înlocuită pe parcurs cu cămaşa cu platcă. Cioarecii sunt creţi pe picior („iţari”) când sunt subţiri, cei groşi fiind drepţi. Brâul costumului bărbătesc din zona Buda-Dumitreşti este deosebit de fastuos („brâu în boboci”). În zonele din nord brâiele roşii sau albastre sunt purtate cu o curea ornamentată cu ţinte de cositor.

În anotimpuri reci se purta, deopotrivă de femei şi de bărbaţi, „sumanul” din dimie alb – mai demult – şi negru mai recent. Bărbaţii poartă „minteanul”, o haină scurtă croită drept. Pieptarul înfundat, ornamentat prin cusături de lânică, era purtat de bărbaţi. Femeile mai purtau „polca” şi „zăbunul” matlasate, ca şi scurteica din materiale industriale.

Didina Constanda