10,113 total views, 3 views today

Ceea ce se mai poate vedea din Schitul Fundatura se afla dincolo de un izvor, pe un intrand impadurit, sub Crucea Spatarului si Vf. Turtudui (984 m), de unde pare a fi cazut imensa stanca in care a fost scobita bisericuta lui.

Este o singura incapere cu trei ferestre si doua strane ca scaunelele, terminata cu un tip arhaic de altar, ca la Agaton, dar fara perete despartitor. Afara se vad urmele grinzilor ce sustineau acoperisul care proteja un pridvor la intrare. Schit de pustnici, este atestat abia in secolul al XVII – lea. Infratit cu Gavanele prin administratie, beneficiaza ambele de mile domnesti. Intre 1781-1783, dupa niste judecati, rezulta ca „in hotarul Scaeni au fost si 12 biserici schitulete, care fiecare stapanea cate un petic de loc imprejur”. Distruse cam toate, episcopul cerea Divanului „sa sa dea si celelante ocoale tot la schit Fundatura”. Mihail Sutu aduna in 1791 calugarii la Gavanele, iar la Fundatura se strang maici. Numarul lor crescand la 12, biserica e marita prin adaugarea partii de lemn, in 1812. Este chinovie de maici pana in 1825, cand maicile se muta la Sf. Gheorghe, iar aici vin calugari batrani ce „sa hranesc tot din schitul Gavanile”. In 1846 biserica este reparata si pictata. Tampla de atunci se pastreaza putin mai la vale, in biserica Nucu. Schitul Fundatura este desfiintat la secularizare. In 1871 il viziteaza C. D. Aricescu, iar in 1890 prof. B. Iorgulescu vede aici un trunchi de fag cu 12 scobituri ca strachinile, „trapeza” schimnicilor.

Diana Gavrila