Situată la doi kilometri de satul Cătina, pe malul stâng al pârâului Stemnic, într-o deschidere ce te impresionează prin frumusețea naturală, se impune Piatra Rotării. Singura dovadă a unor vremuri ce-au apus demult, demonstrând o intensă locuire și credintță, este altarul de jertfa de la Catina, o platformă aproximativ rotundă, cu diametrul de 7,5 m, ce se reliefează la 20 m deasupra nivelului apei.

Mesagerul, un inițiat în misterele întemeiate de Zalmoxis, ales o dată la cinci ani, când poporul aducea zeului jertfa cea mai înaltă, un om căruia i se lua viața trupească, spre a i se oferi viața de spirit, era trimis într-o mare misiune, aceea de a purta sus în Ceruri dorințele și rugăciunile poporului. Herodot spunea: câțiva dintre ei, așezându-se la rând, țin cu vârful în sus trei sulițe, iar alții, apucându-l de mâini și de picioare, îl leagănă de câteva ori și apoi, făcându-i vânt, îl aruncă în sus peste vârfurile sulițelor.

Pe suprafața netedă a platformei se regăsesc scobituri adânci, menite să colecteze sângele și șanțuri prin care acesta se scurgea. De câte ori apele Stemnicului nu s-or fi înroșit de sângele celor ce-aici au fost jertfiți în cinstea idolului venerat? Cât de bine sau înspăimântător ar fi fost, numai locurile acestea ne-ar putea grăi. De asemenea, povestesc bătrânii, altarul de jertfa de la Catina avea așezate de o parte și de alta vase mari de lut, în care ardeau plante halucinogene, iar acestea zac acum îngropate în curtea unui localnic din satul apropiat, Rotarea. Și de când au fost îngropate acolo, duhuri necurate bântuie ulițele lui, și nu-și vor găsi liniștea decât abia atunci când vasele vor fi găsite și sparte.

Diana Gavrilă