În ziua de 29 august 2012 mă aflam într-un mic grup de prieteni alături de care exploram culmile de deasupra satului Ulmet, comuna Bozioru, în căutarea Babelor și a Trovanților. Înainte de primul urcuș mai greu (din poiană spre platoul cu Babe) am zărit o mașină de teren (B 28 YTY) camuflată în desișul de sălcii. Am remarcat-o mai ales datorită locului cu totul nefiresc în care era oprită. Ajungând sus, parțial acoperiți de vegetația de pe marginile cărării, am găsit în plină acțiune un individ care, cu o rangă metalică solidă lovea insistent într-un trovant. În momentul în care ne-a observat și el pe noi apropiindu-ne (cam după un minut) a dispărut după tufele de cătină. Pe moment n-am acordat mare atenție întâmplării. Explorînd în continuare zona vreme cam de o oră, am găsit mai mult de zece trovanți proaspăt desfigurați. La un sfert de oră după întâlnirea noastră vizuală, l-am zărit pe individ de sus urcându-se în mașină și plecând. Era însoțit de încă o persoană. Prinzându-l oarecum asupra faptului, în ziua următoare (joi) am făcut o sesizare la Poliția Județeană, descriind toată pățania. Peste câteva săptămâni am și primit un răspuns oficial, prin poștă, prin care eram informat că uimitorii bolovani care-i căzuseră victime acelui descreierat n-au niciun fel de statut aparte, nefigurând nici ca rezervație, nici ca muzeu, nici ca zona protejată, nici ca monumente ale naturii, fiind considerați niște biete pietre. Nici primăria Bozioru, nici Muzeul Județean, nici altcineva nu dorește să și-i asume!

Cea mai mare și mai cunoscută aglomerare de Trovanți din România este la Costești, în județul Vâlcea. Acolo, cu puțină bunăvoință, un deal cu Trovanți aflat în imediata apropiere a unei șosele circulate a devenit muzeu în aer liber, ceva cam în genul Taberei Măgura de pe la noi. Cu acces liber, cu plăcuțe indicatoare, cu informații la vedere, cu coșuri de gunoi și, cel mai important, protejat de lege de tot felul de demenți.