Muntele de creta
O fostă cariera de diatomit poate fi explorată pe malul stâng al Buzăului, la confluența cu valea Sibiciului. Diatomitul s-a exploatat de aici, din dealul Burdușoaia, mai bine de o jumătate de secol, până pe la începutul noului mileniu. Cariera de diatomit a fost abandonată deși depozitul oligocen de aici este unicul de mari dimensiuni din țară. Dacă aveți drum, locul, acum cu aspect de munte cu vârful retezat, este fotogenic și chiar interesant de vizitat.
Diatomitul, aparent asemănător cu creta, este o rocă sedimentară silicioasă, formată din roci stratiforme care au în constituție cam 50% resturi de diatomee prinse într-o masă de opal, de culoare alb-gălbuie până la brună, friabile și aspre la pipăit, cu textură omogenă și cu porozitate ridicată. Roca este ușoară și are densitate scăzută. Materialul din care este alcătuit diatomitul este oxidul de siliciu, neutru din punct de vedere chimic, care nu se dizolvă în apă și care privit la microscop are diferite forme de cristalizare. Se folosește ca material izolant, ca material filtrant, ca agregat pentru betoane, drept suport pentru fabricarea dinamitei și a altor explozivi, dar nu numai.
La Sibiciu, exploatarea se făcea cu metode miniere rudimentare de suprafață. Un utilaj șenilat ca cel din imagine fora o gaură adâncă în perete, în ea se introducea un calup de dinamită care era detonat după ce toată suflarea se adăpostea. Apoi buldozerele și excavatoarele dislocau bolovanii și îi încărcau în Rabele de 16 tone care porneau spre șantierul hidrocentralei de la Siriu.
