Cetatea Tarcov
Situată la șapte kilometri nord de comuna Pârscov, la 700 m altitudine, foarte greu accesibilă, cetatea dacică de la Târcov s-a ridicat pe locul unei vechi așezări din epoca bronzului. O dată la câțiva ani, pe șantierul arheologic de aici se organizează câte o Zi a porților deschise.
Primele cercetări în acest sit au fost efectuate în 1988 și apoi reluate în anul 2007 continuând și în prezent. Cetatea dacică de la Târcov se află plasată pe o culme greu accesibilă având trei laturi abrupte și o înălțime de 735 m. Datele oferite de descoperirile arheologice au indicat faptul că cetatea a funcționat în a doua jumătate a sec. I p. Chr., în perioada domniei regelui Decebal. Probabil această fortificație a avut un rol în sistemul defensiv organizat de Decebal și anume de a controla accesul spre Transilvania pe cursul superior al râului Buzău.
Din punct de vedere morfologic situl se împarte în două unități distincte: un platou-acropolă, lung de 160 m și o succesiune de trei terase, dintre care cel puțin două sunt fortificate cu ziduri de piatră și lemn. În cursul cercetărilor arheologice au fost descoperite resturi de construcții, dintre care unele incendiate, precum și numeroase gropi menajere sau vetre pentru foc. Săpăturile arheologice au adus la lumină numeroase artefacte dintre care cele mai numeroase sunt fragmentele de vase ceramice provenind de la chiupuri, borcane, căni, fructiere, cești-opaiț, kantharoi, castroane și străchini. În afara vaselor ceramice au mai fost descoperite unelte și ustensile din fier, cuțite, cuie, scoabe, arme (vârfuri de lance și de săgeți), podoabe și piese de port din bronz și mărgele din sticlă precum și râșnițe din piatră.
Cetatea și-a încetat locuirea probabil în timpul războaielor cu romanii din anii 101-102 și 105-106 p. Chr. Colectivul științific de cercetare este format din dr. Sebastian Matei – responsabil științific, dr. Daniel Costache (Muzeul Județean Buzău) și dr. Valeriu Sîrbu (Institutul de Arheologie – București).