Zis și Piatra Peșterii, un pinten stâncos, în vârful său se profilează chilia lui Dionisie Torcătorul. Accesul în chilia cocoțată la aproximativ cinci metri de la sol se face prin intermediul unei scări. În trecut se folosea chiar și un prepeleac (trunchi de pin sau brad curățat de ramuri).

Încăperea, aproximativ rectangulară, suficient de încăpătoare, este prevăzută cu două ferestre ce dau către vale, nișe pentru fixarea aranjamentelor din lemn, un altar de pustnic către nord, iar în podea, urme ce denotă fixarea unui pat și a unei mese. Locuită în epoci istorice diferite, pereții din gresie lasă să se întrevadă urme ale prezenței umane, determinată de modificări în planul acestora și a tavanului sau incizarea unor însemne și inscripții. În afara urmelor prezenței efemere a unor vizitatori, chilia păstrează și urme de lutuială, sau urme ale separării acesteia în două compartimente, prin intermediul unui paravan din lemn, locuința servind odihnei și lucrului, dar și rugăciunii către Dumnezeu.

Chilia este atestată cronologic la 1639. Neexistând mențiuni privitoare la funcționalitatea ei ca bisericuță, i se atribuie doar rolul de locuință monahală, adăugând așezarea sa într-un cadru natural sălbatic, cu o arie vizuală foarte largă, ceea ce i-a conferit întotdeauna importanța unei bune poziții strategice. De la înălțimea ferestrelor putea fi ținută sub observație întreaga Vale a Bordeiului, până la Culmea Tocitorilor și Vârful Goților. O cruce cu raze, multitudinea crucilor cu capetele brațelor lațite de tip Malta, ferestrele în arc frânt, pot avansa ipoteza locuirii în sec. III-IV d. Chr., fiind reamenajată apoi în feudalism.

În secolul al XIX-lea se retrăgea în pusnicie Dionisie, locuind vreme de mai mulți ani în acest adăpost, după care se îndrepta către mănăstirea Cheia, pe valea Teleajenului, la poalele Muntelui Ciucaș, unde trecea în neființă. Ocupându-se cu torsul, îndeletnicire practicată frecvent în părțile muntoase, localnicii i-au adăugat cognomenul de Torcătorul. Se spune că și țesea, astfel, în chilie, și-ar fi instalat un război pentru țesut vertical, nișele fixării acestuia păstrându-se și astăzi. Fiind ultimul ocupant, onomastica acestuia a fost utilizată în denumirea acestui obiectiv, devenit Chilia lui Dionisie.

Diana Gavrilă