Locaţie emblematică pentru judeţul Buzău sub multiple aspecte, comuna Pietroasele a devenit cunoscută în ţară şi peste hotare fără voia ei, ca locul de descoperire al celebrului tezaur Closca cu puii de aur. Un mic monument marchează astăzi punctul respectiv.

Găsit în mod întâmplător în anul 1837 de către doi meşteri pietrari, Ion Lemnaru și Stan Avram, socru şi ginere, tezaurul Closca cu puii de aur avea să provoace în jurul său o întreagă serie de evenimente, dezvoltând o istorie proprie şi zbuciumată. Angajaţi de către antreprenorul albanez Anastase Tarba Verusi, cunoscut şi sub porecla de Arnăutul, cei doi meşteri extrăgeau piatră de la poalele masivului Istriţa pentru ridicarea zidului Episcopiei Buzăului. Pietrarii au descoperit piesele tezaurului Closca cu puii de aur într-o alveolare, doar prin simpla ridicare a unor blocuri de piatră. Deşi astăzi sunt recuperate şi cunoscute publicului doar 12 piese, cu o greutate totală de 19,82 kg, se pare ca iniţial tezaurul era compus din 22 de obiecte.

În 1866, Alexandru Odobescu a datat tezaurul în sec. IV d. Hr. La teza propusă de Odobescu au aderat şi alţi cercetători precum Bock, Linas și Lasteyrie. O problemă aparte o reprezintă provenienţa pieselor care compun tezaurul. Odobescu susţinea că ele au fost realizate de meşteri ai lumii barbare. Alţi specialişti le consideră fie de provenienţă orientală, prelucrate în atelierele romane din Antiochia, fie prelucrate chiar în zona Constantinopolului.

După lungi şi numeroase peripeţii, soldate cu moartea celor doi descoperitori şi distrugerea/dispariţia unui număr (greu de precizat) de piese, Tezaurul a fost recuperat (incomplet) şi a reintrat în posesia statului roman, după ce a stat la Moscova patru decenii. Din 1971, tezaurul se găseşte la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti. O copie fidelă a tezaurului Closca cu puii de aur poate fi admirată la Muzeul Judeţean Buzău, iar o alta la staţiunea vini-viticolă Pietroasa Veche.