Crucea Manafului
Pe drumul dintre Săhăteni și Năeni, într-o curbă, la un kilometru spre dreapta, pe vechiul drum al negustorilor (drumul Bogdanului) ce lega Buzăul de Ploiești, găsim abandonată dar încă în picioare Crucea Manafului. Se presupune că a fost ridicată la 1846 de către un manaf (negustor de fructe) ce locuia, probabil, în comuna Breaza.
Crucea Manafului este un megalit de patru metri înalțime, cioplit dintr-o singură lespede, fiind, foarte probabil, ultima cruce uriașă din piatră care se mai păstrează astăzi. Circulă zeci de povești, mai mult sau mai puțin documentate, despre adevărata ei origine. Într-o lucrare dedicată meșteșugului pietrei, dr. Doina Ciobanu oferă câteva detalii tehnice: Este o piesă unică în întreaga zonă și poate cea mai mare cruce nativă din țara noastră, având o înălțime de patru metri și o grosime la bază de 64 X 43 cm. Greutatea ei poate fi de peste patru tone. Crucea este încadrată de patru stâlpi așezați în pătrat, înalți de 240 cm și cu deschidere laterală de 153 cm. Stâlpii din jurul crucii sunt uniți la partea superioară printr-un sistem ingenios de arcade cioplite din câte un singur bloc de piatră. Întregul monument este decorat cu personaje biblice și elemente zoo și fitomorfe. Obiect de patrimoniu, Crucea Manafului a suferit grave degradări provocate de intemperii, dar și de căutătorii de comori în sarcina cărora ar cădea lipsa unor componente dispărute în anul 2001.
O altă cruce uriașă din piatră, mai înaltă și mult mai bătrână decât Crucea Manafului, a vegheat secole de-a rândul viile din Izvorul Dulce. Conform inscripției în slavonă, a fost cioplită în 1583, pentru jupâneasa Grăjdana. Avea 4,6 m înălțime și o secțiune la bază de 60 cm x 40 cm.
