Cu trenul pe valea Buzaului
Într-o țară ca afară, o plimbare cu trenul pe valea Buzaului ar putea fi o experiență de fițe, plăcută și interesantă. Trenul e OK, peisajul încântător, opririle-s dese, și-n apropierea lor, o mulțime de locuri speciale de descoperit. Și unde mai pui că te poți sui în tren și cu bicicleta. Așadar, dacă simți nevoia să cobori și să aprofundezi ceva, chiar mai departe de calea ferată, nimic mai simplu. În cel mult două ore sosește alt tren care te mai duce câteva stații.
Calea ferata
Buzău–Nehoiașu este o linie simplă, neelectrificată, care leagă localitățile de pe valea Buzaului de orașul Buzău. Inaugurată în 1909, a fost administrată și exploatată de o societate privată cu acționari români. Inițial, linia a fost folosită pentru marfă, în primul rând pentru transportul de cherestea de la Nehoiu, și mai puțin pentru transportul călătorilor. După Al Doilea Război Mondial linia a trecut în proprietatea statului. Aflată în stare de colaps, în 2009 a fost concesionată unui companii private, care a (p)reluat cu succes transportul local de persoane și marfă. Din 2019, tronsonul Buzău – Berca a revenit în administrarea CFR. În cursul săptămânii circulă zilnic zece perechi de trenuri personale (automotor), decente, iar în week-end, ceva mai puține. Linia are o lungime de 73 km și o diferență de nivel de aproape 300 m. Oficial, se numește magistrala CFR 504.
Traseul
Calea ferată urmează albia râului Buzău, mergând oarecum paralel cu DN10, chiar umăr la umăr pe unele porțiuni. Călătoria de la un capăt la celălalt, fără escale, durează peste două ore. În funcție de noroc (starea vremii, lumină, anotimp), spectacolul de la fereastră poate deveni fascinant. Părerea e unanimă: traseul e mult mai captivant decât cel parcurs pe șoseaua din apropiere. Peisajul monoton de șes se pierde repejor printre dealuri împădurite. Apoi calea ferată se strecoară prin lunca Buzăului ocolind parcă fiecare obstacol, străduindu-se sa bifeze cat mai multe sate. Pe ultima porțiune valea se îngustează mult, trenul înaintând, practic, pe buza albiei. Întâlnim poduri metalice lungi și robuste, dar și firave punți suspendate, pereți golași de stâncă, ape învolburate, treceri la nivel, cu bariere și cozi lungi de mașini în așteptare.
Opririle
Buzău, Buzău Nord, Vernești, Cândești, Berca, Ojasca, Unguriu, Măgura, Pârscov, Bădila, Rușavățu, Viperești, Cislău, Gura Bâscii, Valea Seacă, Mărunțișu, Pătârlagele, Valea Sibiciului, Șețu, Păltineni, Nehoiu, Nehoiașu. Astea-s opririle. Aproape oriunde ai coborî, găsești ceva notabil de văzut. Am marcat pe-o hartă vreo 20 de locuri interesante din apropierea stațiilor. Pot fi reperate din tren: conacul Cândești, barajul Pleșcoi, cetatea Berca, Sarea lui Buzău, Blocurile de calcar, grajdurile hergheliei din Cislău, o punte suspendată mai specială, muntele de cretă, traseul de rafting, pensiunea Valea Lupului (unde se poate face o pauză de masă).