Dacă un tâmplar priceput sau mai puțin învățat să simtă lemnul încă putem găsi, cu dogarii nu se întâmplă același lucru. Din ce în ce mai mică devine această breaslă a meșteșugarilor care odinioară lucrau butoaie, putini, găleți.

Chiar dacă moda vinurilor învechite în butoi de lemn s-a întors, pe Dealu Mare nu-și mai pierde nimeni vremea cioplind doage, butoaiele fiind acum produse industrial și aduse din străinătate. Dogaritul este pe cale de dispariție. Pentru un butoi, esența lemnului este aleasă în funcție de destinația lui. Pentru alimente, cum ar fi brânza sau murăturile, cel mai potrivit lemn este cel de stejar sau de fag alb. Dudul și salcâmul se împacă bine cu lichidele. Doagele sunt curbate și, tradițional, se cioplesc doar cu barda, lucrând ușor pe fibra lemnului. Apoi se lasă în apă, li se prind cercurile metalice și se face etanșarea cu papură. La pensiunea La Butoaie din Pietroasele, toate butoaiele din cramă au fost confecționate de proprietar, Vasilică Roșca, pe vremea când timpul îi permitea. Pentru curioși, într-un colț, la vedere, sunt expuse instrumentele din vechiul lui atelier de dogărie.