Gruiu Darii
Ruinele singurei cetăți dacice cu zid de piatră de la Curbura Carpaților, Gruiu Darii, pot fi admirate în apropiere de Pietroasa Mică, în drumul spre Releul de televiziune de pe Dealul Istrița. Uneori, pe perioada verii, probabil în funcție de buget, șantierul arheologic de aici se activează.
Cele mai vechi urme de locuire descoperite la Gruiu Darii aparțin culturii Starcevo-Criş și au aproximativ 7600 de ani. Pentru epoca dacică târzie, la Gruiu Darii s-au descoperit numai complexe de tip moviliță, de regulă cu ring de piatră și uneori cu vetre. S-au identificat mai multe vetre și materiale pentru întreținerea focului, care au fost încadrate într-un context spiritual. Pe laturile de vest și nord, cetatea a fost fortificată cu un zid de piatră gros de doi metri. După ce au locuit-o și dacii un timp, au transformat-o într-un centru de cult. Cetatea de rit a fost descoperită în campania arheologică din 2007. Au fost scoase atunci la lumină ziduri de apărare şi mai multe vetre din piatră şi lut, unde locuitorii aduceau ofrande zeilor. S-au mai găsit bijuterii, arme, vase de lut şi chiar peretele unei locuinţe. Din punctul Gruiu Darii dacii comunicau perfect cu cetăţile din Dobrogea, dar şi cu cele din Munţii Buzăului. Viața aici a încetat brusc, odată cu sosirea romanilor. Distrugerea cetăţii și a locului sacru coincide cu ridicarea castrului roman de jos, de la podul din Pietroasele, prin anii 101 – 102, cu ocazia primului război dacic. Gruiu Darii se află foarte aproape de cariera de piatră unde, în 1837, doi ţărani au descoperit celebrul tezaur Cloşca cu puii de aur.
Arheologii care sapă pe șantierul de la Gruiu Darii au descoperit recent un biberon din epoca de piatră, cel mai vechi din lume, cu o vârstă de aproximativ 5500 de ani. Datarea obiectului a fost făcută cu carbon 14 la un laborator din Germania. În opinia cercetătorilor epocii pietrei, biberonul este o dovadă că maternitatea era tratată cu toată atenţia. Dacă întâmpinau probleme de alăptare, femeile îşi hrăneau copiii cu lapte muls şi pus în astfel de vase. Biberonul are formă sferică şi un orificiu central, prin care se turna conţinutul. Prin alte două orficii laterale se scugea laptele. Vasul de tip biberon ar fi putut fi folosit şi pentru păstrarea unor substanţe preţioase, uleiuri, esenţe, vopseluri.
