Pasul Buzaului
Multă lume crede încă (la fel ca profa mea de geografie de prin anii ’70), că drumul spre Transilvania al lui Mihai Viteazul prin Valea Buzăului, a continuat spre nord, trecând prin ceea ce azi sunt Cheile Buzăului, aproape de Crasna. De fapt Pasul Buzaului pomenit în izvoarele istorice este în cu totul altă parte.
În realitate, la Cislău, Mihai Viteazul a intrat la stânga pe Valea Bâsca Chiojdului, apoi pe una din Bâști (Cu Cale sau Fără Cale) și a ajuns pe marele drum de plai de pe Culmea Tătaru. De aici, pe la Tabla Buții, prin Pasul Boncuța (cumpăna apelor cu Teleajenul), a coborât în Valea Buzăului spre Vama Buzăului, și mai departe spre Prejmer și Brașov. Prin defileul Buzăului (impropriu numit pe toate hărțile de astăzi ca Pasul Buzaului), exista atunci doar o potecă amărâtă printre stânci pe unde treceau doar caprele. Adevăratul Pas al Buzăului la care se referă izvoarele istorice, este în realitate ceea ce se cheamă azi Pasul Boncuța, dintre Ciucaș și Tătaru-Siriu. Cei care cunosc traseele pe acolo, știu bine la ce mă refer. Pe vremea când grecii cărau și cenușa din vetrele romanilor, adică pe la 1800, austro-ungarii și rușii cartau la mare precizie și făceau hărți foarte detaliate prin Valahia și Moldova, știau ei de ce. Astfel, pe hărțile austro-ungare, Bodza Pass era trecut acolo unde trebuie. Așa numitele căi comerciale Drumul Teleajenului și Drumul Buzăului, erau singurele drumuri pe care circulau negustorii din Transilvania (Brașov) spre porturile dunărene (Brăila). Ele se uneau pe culmea Tătaru, formând o singură cale spre Transilvania. Iar Drumul Buzăului, foarte des amintit prin cronici, avea traseul pe care l-a urmat Mihai în 1599. Informațiile despre Pasul Buzaului oferite de Wikipedia sunt (din nou) eronate.
