Piatra îngăurită, sat Nucu, comuna Bozioru, cu hramul Sf. Apostoli, se înscrie în rândul lăcașurilor de cult apărute în perioada sec. IV-VI d.Chr., ca dovadă menționându-se crucea de tip Malta incizată pe masa din piatră a altarului.

Piatra-găurită – stâncă isolată în C. Bozioru c. Nucu, de-asupra fostului schit Sf. George. Într-însa e săpată o pesceră care, după tradiție, ar fi fost o bisericuță sau casă tătărască, nota B. Iorgulescu în Dicționarul Geografic, Statistic, Economic și Istoric al Județului Buzău.

Plafonul este boltit și prezintă două tipuri de intervenție, marcând întâi un spațiu scund și îngust, cu un finisaj asemănător celui întâlnit la Aluniș și Agatonul Nou, apoi unul lărgit, presupunând o tehnică de cioplire grosieră. Bisericuța este constituită dintr-un altar, un naos, iar Pavel Chiahaia susține și existența unui pronaos. Separarea altarului de naos s-a făcut prin intermediul pilaștrilor, obținuți prin lărgirea și înălțarea spațiului. Apare și aici același tip de altar primitiv, orientat către nord, prevăzut cu nișele proscomidiarului și diaconiconului, ceea ce denotă folosință destul de timpurie. Sub stratul de funingine, în afara urmelor de dăltuială, se disting nume redactate cu litere chirilice: Coman, Mihail, Stan etc. În exterior, nișele și adânciturile pentru grinzi, presupun existența unui pridvor sau a altor amenajări din lemn.

Privind identificarea sa, în afara memoriei colective, a cronicii în versuri a lui C. D. Aricescu și a mențiunilor făcute de către specialiști, nu există consemnări în vreun anuar, bisericuța și schitul de călugări, pe lângă care aceasta a ființat, neregăsindu-se alături de celelalte așezăminte din Eparhia Buzăului. Secularizarea ar fi prins schitul în plină activitate, iar în următorul an, 1864, ca urmare a punerii în practică a procesului de acaparare a averilor mănăstirești, să înceteze să mai ființeze.

Diana Gavrilă