Pod pe sufe naucitor
Un lung și cam (ab)uzat pod pe sufe, cu podeaua din scânduri putrede cârpite, unește malurile râului Buzău în apropiere de Viperești. Este traversat, de nevoie, de pietoni, autoturisme, bicicliști, atelaje, ambulanțe. Pentru turiștii curioși, senzațiile sunt unice și nu tocmai plăcute. Cam scârțâie, trosnește, tremură și se balansează.
Uimitor este că patru sate depind exclusiv de acest pod pe sufe ignorat de autorități: Muscel, Rușavăț, Ursoaia și Pălici. Uitate se pare și ele. Pentru că șoseaua, calea ferată, civilizația sunt dincolo de apă. Varianta ocolitoare are cam 40 km, jumătate dintre ei pe drum greu, forestier. Pentru intervenții medicale de urgență se face un ocol de vreo 50 km, dacă drumul este practicabil. Nu vă imaginați că e vreo zonă prăpăstioasă de munte. Suntem pe teren drept, în lunca Cislăului.
Majoritatea podurilor și punților pe șufe de pe Valea Buzăului și de pe afluenții lui sunt opera unui singur om: un militar german care, în retragerea din 1944, a rămas în Pătârlagele unde s-a căsătorit cu o româncă. A emigrat apoi în Germania, în 1980.
Atenție! Informații pur orientative, neupdatate din 2019.
