Raul Calmatui
Auzisem că apa Nișcovului dispare în pământ și reapare la 15 km mai încolo, hăt, la câmpie. N-am crezut până n-am văzut cum, în câțiva zeci de metri, albia Nișcovului rămâne seacă. Calmatui este numele râului care se formează, din apa subterană, în zona mlăștinoasă de la sud de orașul Buzău. Până la vărsarea lui în Dunăre parcurge 145 km și foarte multe sate din județele Buzău şi Brăila. E foarte căutat de pescari.
Câmpia Buzău – Călmăţui începe printr-un larg con de dejecţie, pe sub care o parte din apele Buzăului, dar mai ales ale Nişcovului, se preling către Călmăţui. În cadrul acestui con, Buzăul şi-a săpat o albie largă şi două terase joase, mai bine dezvoltată fiind cea inferioară. Urmele acesteia se văd bine la Tăbărăşti unde apare şi un martor de eroziune înconjurat de numeroase coturi, peste care apele Buzăului se revarsă în timpul viiturilor, trecând peste Călmăţui. Începând de la Tăbărăşti, dar mai ales din dreptul Cilibiei, nu se mai poate face o distincţie clară între albia Buzăului şi cea a Călmăţuiului. Este un şes întins, uneori cu sărături, cu grinduri şi cu martori de eroziune, peste care Buzăul îşi trimite apele de viitură către Călmăţui, formând aşa numitele buzoiele. Prin actuala albie a Călmăţuiului a curs cândva Buzăul.
