I-am zis Safari ca n-am stiut cum sa numesc aceasta escapada naucitoare. N-am fost chiar departe de adevar, tinand cont ca pe parcursul a doua zile am bulversat mai multe turme de oi si capre, cativa cai, mult pasaret frumos colorat, câțiva lilieci, vreo două ciute si-un mistret.

Ideea unui alt gen de iesire mi-a venit prin vara, vrand sa-mi surprind niste prieteni cam scumpi la vedere si destul de comozi, pasionati de masini si motociclete, nu neaparat de teren. S-a pus accent pe ciudatenia treseelor, pe puterea motoarelor si pe indemanarea pilotilor. Locul de plecare l-am ales in functie de posibilitati. O mica tabara pe un varf de deal, inconjurata de padure frumos valurita, pe drumul spre Izvoranu. Cu cabanute comode si incapatoare, cu un parc auto-moto bine garnisit pentru iesiri pe teren accidentat, cu un chiosc de servit masa sau de dat o bila, cu o piscina din pacate inutila la inceput de octombrie, cand am aterizat acolo. Gazde ne-au fost Ionestii, stapanii locului (si ai circuitului de motocross de pe coasta). Ideea era simpla: sa complicam (si sa coloram) putin revederea noastra anuala. Întâi am combinat gratarul, carnatii, mustul si pastrama cu o ciorba de vacuta de te lingeai pe degete. De fapt, foamea si setea ni le-am potolit intre turele pe doua sau pe patru roti, adevarate acrobatii facute in viteza prin padure, cum nu ne-am imaginat ca ni se poate intampla si noua. Si ce senzatii, nene! Calauze si intructori ne-au fost tot Ionestii. Am calarit pe rand, aia care ne-am priceput, motoare de enduro si masini de teren de mai multe feluri, la volan sau pasageri. Dupa pauza de noapte (cica neinfricatii si maniacii bazaie si noaptea pe acolo la lumina proiectoarelor) ne-am continuat programul off-road cu o mica expeditie spre cateva locuri interesante greu de atins pe jos sau cu masini obisnuite.