Cultura Monteoru din epoca bronzului și-a luat numele de la localitatea Sărata Monteoru, descoperirile de aici oferind posibilitatea de a argumenta că încă din această epocă s-a constituit fondul etnic, lingvistic și cultural al tracilor nordici, fond pe care mai târziu se va produce romanizarea, iar ulterior formarea geto-daco-romanilor și, treptat, cea a poporului român.

Stațiunea arheologică de la Sărata Monteoru reprezintă un complex de așezări și necropole datând din neolitic (Cultura Băiești – Aldeni și Cucuteni B) și epoca bronzului (Cultura Monteoru). Necropolele din epoca bronzului se află pe colinele și terasele de la Cetatuia (283m) si Poiana Scorusului. Sapaturile au fost incepute de Eduard Honzik, care a adunat o colectie importanta de fragmente ceramice si alte obiecte pe care le-a donat Muzeului din Berlin. Apoi, profesorul Hubert Schmidt, impreuna cu Eduard Honzik, publica un prim articol pe acest subiect in anul 1907. Cercetarile sunt continuate de profesorul Ion Nestor. Prima prezentare completa a descoperirilor de la Sarata Monteoru si atribuirea numelui de CULTURA MONTEORU se datoreaza lui Ion Nestor si lucrarii sale din 1933, care scoate in relief caracteristicile Culturii Monteoru, distincte in contextul Epocii Bronzului romanesc si european.

Așezarea Dealul Cetățuia

Este situata in punctul La Prag, pe dealul omonim. A fost descoperita in anul 1895 de arhitectul militar Eduard Honzik, arheolog amator, care coordona atunci realizarea complexului balnear si de agrement al familiei Monteoru. Cuprinde un bogat complex arheologic de locuiri neolitice si din epoca bronzului, completat cu un cimitir din aceeasi perioada, precum si resturi materiale din Hallstatt-ul timpuriu (prima epoca a fierului), din epoca geto-dacica, din secolul al IV-lea d.Hr. De asemenea, s-a mai descoperit o mare necropola de incineratie din secolele VI-VII d.Hr., pe platourile Scorusului si Colului, apartinand populatiei romanesti, cu un caracter crestin si dominant romano-bizantin, dar si urme din secolul al XII-lea. Pe platoul de la sud-est de Cetatuia, pe Col si in Poiana Scorusului, au fost cercetate vestigiile unei locuiri din secolele VI-VII si necropola de peste 1.600 de morminte din aceeasi perioada. Ceramica descoperita cuprinde doua tipuri: autohtona, de origine daco-romana, si slava. Impreuna cu vasele din lut s-au gasit si margele din sticla si cornalina, fragmente dintr-un pahar de sticla, amnare, cutitase si sageti de provenienta avara, fibule cu trei sau cinci butoni, din bronz ori argint aurit, catarame din bronz si fier, cercei bizantini din argint cu granulatii, o aplica lucrata in aur etc.