Grunjul
Grunjul, micul munte alb, se ridică singuratic din albia râului Slănic, chiar pe marginea drumului ce duce spre Lopătari. Numele ar putea însemna grumaz, sau îngustare, sau s-ar putea referi la aspectul său grunjos. Este una dintre cele mai frumoase și ciudate apariții în decor, nesemănând cu nimic din ceea ce ați văzut prin România.
La prima vedere pare din sare, dar este format din marne albe, a căror duritate i-a permis să țină piept destul de bine acțiunii erozive a vântului și apelor și să rămână, falnic, în mijlocul lor. Cu toate acestea, doar în ultima sută de ani, de când există date concrete, Grunjul a pierdut mult din dimensiuni. La începutul secolului trecut, în partea sa superioară exista un platou destul de încăpător, care găzduia o cârciumioară și, periodic, chiar horele satului. Cu statut de rezervatie geologica, supranumit și Piatra Albă, Grunjul încă domină de departe, de la înălțimea celor aproape 20 de metri ai săi, peisajul văilor Slănicului și Jghiabului din zona Mânzălești. La doi pași de piatra albă La Grunj vă așteaptă muzeul Timpul Omului.