Complexul mănăstiresc situat aproape de malul râului Râmnic, în zona central vestică a orașului Râmnicu Sărat, astăzi monument istoric, este pomenit prima dată la 1593. Tot atunci i-au apărut principalele componente, inclusiv fortificația înconjurătoare, ridicată din cărămidă. Complexul brancovenesc Ramnicu Sarat găzduiește, printre altele, Muzeul municipal (0786 137 342).

Ansamblul se dezvoltă perimetral în jurul bisericii, cu o curtină aproape dreptunghiulară, din care fac parte integrantă și casa domnească (spre vest), stăreția și chiliile (spre nord). A fost înzestrată cu turnuri rectangulare la exteriorul și la mijlocul laturilor de sud și est, și turnuri hexagonale pe colțurile de sud-est și sud-vest.

O fază inițială a conținut un perimetru doar cu puțin mai restrâns, dar care dispunea deja de elemente de fortificare. Sectoare din vest au fost demolate la șantierul inițiat și sprijinit de către voievodul Constantin Brâncoveanu și unchiul său, Mihail Cantacuzino (1691 – 1697). Totodată, caracterul militar al unor turnuri a fost diminuat în favoarea unor construcții rezidențiale. Intervenții la a doua curtină au avut loc și în cursul secolului al XVIII-lea, probabil între anii 1784 – 1793, ca urmare a unui mare incendiu. În secolul al XIX-lea, părți importante din curtină au fost demolate, în locul curtinelor apărând un simplu gard.

În prezent, după un amplu proces de restaurare, aici pot fi vizitate expozițiile Muzeului Municipal (fosta stăreție și casa domnească), puncte de interes turistic și de pelerinaj fiind și Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, precum și curtea Complexului.