Cum se face tuica
Iată cum se transformă prunele de când se coc, în timpul verii, până ajung în păhărele. Începând cu luna septembrie se culeg, se bagă în nişte tocitoare (vase mari din lemn) şi se lasă să fermenteze. Fermentaţia normală durează de la două la şase luni. La cele culese vara durează mai puţin. Pe cele din vară, dacă le-ai cules în septembrie, în octombrie le poţi face. Cum ştii când e fermentată? Are zeama acră şi se ia de pe sâmbure. Atunci poţi să fabrici ţuica. Dacă ai cules prunele necoapte, rachiul iese acru. Ca să afli când sunt la maturitate, prima dată scuturi copacul şi le iei, iar la două săptămâni te duci înapoi şi le scuturi cu o prăjină ca să cadă toate. Dacă le iei verzi, nu au dulceaţă şi nu se desfac de pe sâmbure. Dacă le iei prea dulci, n-are nimic. Cele căzute de pe cracă nu dau randament pentru că au acreală. Cele din pom sunt bune, pentru că au tras sevă.
După ce le-ai cules, le-ai pus în tocitoare şi au fermentat, le pui la fiert. Producţia de ţuică depinde de mărimea cazanului. De când încarci până începe să curgă țuică durează vreo juma’ de oră. Cam o oră şi jumătate poate fi timpul de curgere. O încerci acolo, când iese. Fiecare cum o vrea. Se poate încerca cu limba. Pui într-o lingură de lemn şi guști. Dacă o treci prin gură și simți că amorţeşte oleacă, e tare. Dacă e slabă nu simți nimic, e ca apa. Când n-ai propriul cazan, te duci cu prunele fermentate şi faci țuica la povarnă. Povarna este o distilerie mai mică, unde mergi cu zeama ta, ca la moară cu boabele, și te întorci cu țuica.
