Țăranul din vechime nu se înconjura de lucruri multe, strălucitoare și moarte. Obiectele lui erau puține la număr, niciodată pur decorative, impersonale, anorganice. Avea la îndemână lucrul viu al mâinilor lui care rostuiau materia, înnobilând-o prin efort și suferință. In acest sens, olaritul este o munca obositoare ce necesita forta, indemanare si cunostinte deosebite. De aceea, olaritul este un mestesug rezervat barbatilor, femeile ajutand de obicei la decorat. Si nimic nu este mai spectaculos decât mângâierea lutului în ritmul uniform al roţii de olar, încercând să ridice cu cele două mâini, ca pe o coloană fără sfârşit, vasul încă fragil.