În secolele al XVIII-lea – al XIX-lea, în zona subcarpatică a Buzăului s-a cristalizat o arhitectură populară monumentală, cu trăsături specifice, ilustrată și în Muzeul Satului Dimitrie Gusti printr-o casă reconstruită în anul 1936 după o gospodărie din Chiojdu Mic, de la începutul secolului al XVIII-lea. Adevărata Casă de la Chiojdu, (casa Codescu – monument istoric, construită acum trei secole), cea după care a fost realizată replica din Muzeul Satului, a fost transformată în pensiune și mutilată gospodărește. Dacă sunteți curioși, vă puteți caza și minuna… (Daniel Petre)

Aşezare de tip răsfirat cu tendinţe de adunare spre centru, satul Chiojdu Mic este plasat într-o depresiune în formă de culoar pe ambele maluri ale râului Bâsca Chiojdului. În vechime, pădurile care acopereau dealurile şi munţii din jur constituiau o importantă sursă de venituri pentru locuitori. Pomicultura, ocupaţia dominantă în zonă, este reflectată la nivelul arhitecturii tradiţionale prin apariţia casei cu două caturi. La primul nivel sunt amplasate beciuri ample, delimitate funcţional pentru păstratul fructelor proaspete şi al butoaielor cu ţuică, iar la etaj se află încăperile de locuit. Casa Codescu de la Chiojdu este însoţită de o zăcătoare (recipient din doage, de mare capacitate), prevăzută cu un acoperiş din şindrilă, sprijinit pe stâlpi, în care se depozitau fructele, în vederea fermentării lor.

Casa Codescu este înălţată pe o impunătoare temelie din zidărie de piatră de râu, în care sunt adăpostite pivniţa şi încăperea cu unelte. Pereţii casei sunt realizaţi din bârne rotunde de brad, cu diametru mic, aşezate în cununi orizontale, încheiate troceşte. Capetele bârnelor depăşesc linia pereţilor, rămânând vizibile la colţurile casei. Un frumos foişor deschis, pe stâlpi de lemn ciopliţi, avansează peste intrarea beciului, protejând-o.

Acoperişul în patru ape are învelitoare din şiţă măruntă, aşezată în solzi de peşte. Accesul la catul de sus se face printr-o scară exterioară din zidărie de piatră, situată pe faţada principală, asimetric. Principalele elemente decorative, realizate prin cioplire şi crestare, apar la grinzile şi stâlpii foişorului şi la pălimarul prispei, prevăzut cu scânduri traforate. Locuinţa prezintă în plan: tinda (sala), odaia mare, odaia mică şi prispa cu foişor (balcon) de pe faţadă. Tinda este îngustă şi întunecoasă, cu podeaua din pământ lipit. Era folosită drept cameră de trecere şi loc de păstrare al obiectelor de uz gospodăresc. Din sală se face intrarea în fiecare dintre camerele laterale: camera de oaspeţi şi cea de locuit.

Organizarea interiorului locuinţei se individualizează prin folosirea covoarelor ţesute din lână şi a ştergarelor de bumbac, împodobite cu ample compoziţii decorative, alese sau brodate. În tindă şi în odaia mică sunt prezentate diverse obiecte specifice vieţii pastorale: recipiente necesare prelucrării laptelui (şiştarul, găleata pentru muls, crinta), buciume legate în coajă de cireş (instrumentele tradiţionale de semnalizare sonoră folosite de păstori), crinta de stors caşul. Sursa…