Padurea cu tisa
Cu o suprafață de aproximativ 150 h, padurea cu tisa din apropiere de Chiojdu, aflată la o altitudine de 800 – 1000 m, ar trebui să fie una dintre rezervațiile naturale ale județului Buzău. Asta pe hârtie. Altfel, locul este o altă păcăleală turistică.
În realitate, în padurea cu tisa din Chiojdu nu mai există tisă. Pădurea este exploatată de o firmă locală, împreună cu ocolul silvic privat Nehoiu (rărire). Pe situl ministerului mediului, în lista rezervațiilor, apare ca fiind înființată în 1995, însă n-a avut niciodată un administrator (custode). În fapt, acum este pădure revendicată de obștile de moșneni, care au în spate niște samsari în urma cărora zici c-au trecut lăcustele. Suprafața oficială este de 197 de hectare. Dacă a fost cândva tisă în această pădure, a fost de mult tăiată, pentru lemnul prețios. (Valentin Cristache)
Specia arboricolă de Taxus baccata, cunoscută şi sub numele popular de tisă, seamănă cu coniferele prin silueta ei simetrică, prin forma frunzelor, asemănătoare cu acele, lucioase la suprafață și mate pe dedesubt și prin persistența lor pe timpul iernii. Tisa este un arbore care poate ajunge până la 15 – 20 m înălțime și trei metri în diametru. Lemnul de tisă, foarte greu și dur, elastic, compact poate fi lustruit, dar prelucrarea lui durează foarte mult. De culoare roșcată, lemnul acestui arbust este foarte prețios pentru confecționarea unor piese artistice, sculpturi în lemn, garnituri de birou sau chiar obiecte uzuale. Din cauza defrișărilor masive, pe teritoriul României tisa a căpătat statut de specie ocrotită, fiind declarată monument al naturii. De cele mai multe ori, prea târziu sau degeaba.
