În anul 1895, Prefectura Judeţului Buzău a construit actualul local care a funcţionat cu 30 de paturi până în anul 1929, când numărul paturilor a fost sporit la 60, iar mai tarziu la o suta. În anul 1908, spitalul trece sub administraţia Direcţiei Generale a Serviciului Sanitar, pendinte de Ministerul de Interne, până la înfiinţarea Ministerului Sănătăţii Publice, sub al cărui control se găseşte şi astăzi. De la înfiinţare şi până în anul 1920, spitalul a funcţionat ca spital mixt, iar de la această dată a fost destinat exclusiv pentru chirurgie. În anul 1924, defunctul inginer G. Nicolescu donează spitalului suma de 20.000 lei iar dl. Consilier C. A. Papadopol, printr-o neobosită stăruinţă, reuşeşte a înzeci această sumă prin subscripţie publică. Cu acest fond de peste 200.000 lei, se modernizează sălile de operaţie, înzestrându-le cu lumină electrică, mese de operaţie şi aparate de sterilizare. În anul 1935, sub ministeriatul d-lui Dr. I. Costinescu, se face renovarea şi completarea spitalului, prin construirea unui etaj pe partea centrală, instalarea caloriferului pentru încălzire centrală şi construirea localului propriu pentru serviciul de radiologie şi electroterapie, iar în subsol bucătăria, camera cazanelor pentru încălzire centrală, a generatorului de vapori sub presiune şi a etuvei fixe. Totodată, spitalul este înzestrat cu o instalaţie perfecţionată de sterilizare a materialelor şi a apei, instalaţie funcţionând cu vapori sub presiune. Serviciul de radiologie şi electroterapie ia fiinţă în anul 1931, prin înzestrarea cu aparate de radiodiagnostic, radioterapie, pantostat, diatermie şi lapmă de quarţ.

În 1936, după construirea localului propriu, acest serviciu se dezvoltă prin contopirea cu Institutul de Radiologie C. A. Papadopol, care fusese înfiinţat în 1929 prin stăruinţa exclusivă a D-lui Consilier C. A. Papadopol, care, prin colectă publică, adunase sumele necesare şi instalase acest institut într-o casă a Primăriei Buzău. Astfel mărit, serviciul de radiologie şi electroterapie ocupă un pavilion, unde sunt în funcţiune un aparat Rontgen Gross Heliodor pentru diagnostic (scopie, grafie) cu trei mese de examen, o sală pentru radioterapie, o cameră obscură, două aparate de diatermie, unul de ultra scurte, două lămpi de quarţ, o baie de lumină, două lămpi solux şi două pantostate. În anul 1937 se creează serviciul de consultaţii, iar în anul 1939 se începe construirea pavilionului de consultaţii şi locuinţe pentru personal, construcţie care urmează să fie continuată şi terminată în 1942.

În timpul războiului din 1916-1918, întreaga arhivă a spitalului a fost complet distrusă, aşa că nu se pot da cifre asupra activităţii de la înfiinţare până la 1920. După Primul Război Mondial, spitalul a fost reparat şi a fost redeschis la 4 iunie 1920.