Sinagoga
Deși prezența le este atestată documentar din secolul al XVI-lea, evreii buzoieni au constituit o comunitate importantă abia din perioada de înflorire culturală și economică din secolul al XIX-lea, fiind în mare parte negustori și meseriași. Cimitirul evreiesc a apărut în Buzau în anul 1853, iar sinagoga în 1885. Azi este ferecată și abandonată, sub aparența unui șantier suspendat temporar.
Nucleul vechi al târgului Buzăului, în etapele timpurii ale dezvoltării sale ocupa perimetrul delimitat de biserica Greci, Sinagogă, hanul Ioniță Ploieșteanu, Bazar și mai recentul Palat Comunal, cu ulița Târgului la mijloc. Odinioară factor de unitate al comunității evreiești din Buzău, Sinagoga din Buzău (monument istoric) este astăzi o ruină, gata să se prăbușească din cauza nepăsării. Istoria Sinagogii, pe cât de zbuciumată pe atât de frumoasă, este pe cale să se încheie, edificiul aflându-se într-o avansată stare de degradare.
În 1850, comunitatea evreilor a solicitat Primăriei un teren pentru construirea unei noi sinagogi, iar în 1855 a achiziţionat un teren în strada Dobrogei nr. 27, actuala Alexandru Marghiloman, pe care s-a construit Sinagoga, demolată şi reconstruită ca Templu în 1907- 1910. Templul, situat în spatele fostei Școli Evreiești (astăzi sediul Direcției de Asistență Socială), este într-o stare avansată de degradare, puternic afectat de cutremurul din 1977, cu toate că unii donatori din Israel, originari din Buzău, s-au oferit să contribuie la renovare.
Comunitatea Evreiască de la Buzău, odinioară înfloritoare și contributoare importantă la dezvoltarea orașului și-a înființat propriile instituții: Sinagoga, Şcoala Evreiască (şcoala primară), Grădiniţa de copii şi o baie cu aburi – Baia rituală, finalizată în 1890, Fabrica de pâine și azimă, Cimitirul evreiesc, toate afectate de seismele din 1940 și 1977, de războaie și de diverse autorități antisemite.