Centrul vechi
Buricul târgului era marcat de strada Cuza Vodă (ulita Targului, odinioară), principala arteră comercială din centrul vechi al orașului Buzău. Bătrânele clădiri din această zonă, vizibile astăzi, au fost ridicate între 1850 și 1880, pe fundații deja existente, mult mai vechi.
De la 1350, de când târgul medieval al Buzăului a fost atestat documentar, se știe că pe ulițele locului se făcea comerț. Nucleul târgului, în etapele timpurii ale dezvoltării sale, ocupa perimetrul delimitat de biserica Greci, Sinagoga, hanul Ionita Ploiesteanu, Bazar și mai recentul Palat Comunal, cu ulita Targului în mijloc. Casele de pe strada Târgului și de pe ulițele vecine sunt cu parter și etaj și curți adânci, negustorii de aici având prăvăliile la parter și locuințele deasupra lor. Cele mai multe case aveau subsoluri ample, uneori pe mai multe nivele, cu coridoare lungi, boltite, zidite din cărămidă. Se zice că în Evul Mediu, din pivnițele clădirilor din zonă, prin intermediul unor tunele secrete cu rol de ascunzători, oamenii se puteau retrage în siguranță spre apa Buzăului și în Codrul Crângului. În aprilie 2017, o nouă surpare în această zonă a scos la iveală o bătrână catacombă care se presupune că datează de la începutul secolului al XVI-lea sau poate și mai devreme.
Vechiul târg era o așezare de tip deschis, fără elemente importante de fortificare. La 1859, anul Unirii, Buzăul număra aproximativ 9.000 de locuitori, iar în 1890, cam 17.000, când erau înregistrate peste 2.400 de case şi 108 străzi. Se găseau la acea vreme 24 de case cu câte două caturi, 1.477 cu câte un cat şi 70 sub pământ. Cea mai mare concentrare de locuinţe era pe ulita Targului, cea care avea să devină strada Cuza Vodă, ca recunoaştere a trecerii domnitorului prin aceste locuri.
La această oră, centrul vechi al Buzăului, recent cosmetizat la fațadă și transformat în zonă pietonală, este unul dintre puținele ansambluri de arhitectură urbană medieval-modernă care mai pot fi regăsite în Muntenia.
