Impletiturile vegetale tradiționale, din nuiele de alun sau răchită, cunoscute și folosite de la începuturile lumii, sunt tot mai rare. La Mierea, în Buzău, meșterul Auraș Guloiu se străduiește să ne contrazică.

Pe vremuri, nuielele mai groase erau folosite la coșurile pentru porumb sau la gardurile din jurul curților, iar din nuielele mai subțiri se făceau coșuri pentru căratul fructelor. Împletitul coșurilor era mai mult o ocupație feminină, pentru că întreaga operațiune, care presupune mai multe etape, cere mai multă migală și mai puțin efort. Mai întâi se procură materia primă: răchită, alun sau molid, după caz. Ideal e ca nuielele să se fiarbă, pentru o elasticitate și o rezistență mai mare, apoi se despică cu un obiect tăios și se împletesc. În Buzău mai există câteva locuri în care se păstrează tradiția împletiturilor din nuiele, însă coșurile de astăzi nu mai au chiar aceeași destinație de pe vremuri. Un astfel de atelier poate fi vizitat pe Drumul Cramelor, la Mierea (peste drum de biserica satului), unde meșterul artizan Adrian Guloiu (0765 391 610) și soția sa vă pot face și o interesantă demonstrație de îndemânare.