Statueta zeitei Anaitis

Într-o primăvară de la sfârșitul veacului al XIX-lea, doi copii care se jucau undeva, deasupra satului Năeni, aveau să descopere, printre bolovani, o uimitoare figurină din bronz strălucitor. Era statueta zeitei Anaitis, marea divinitate neolitică. În mitologia persană, Anahita (Anaitis) este o zeiță a apei, a iubirii și fertilității, o protectoare a femeii, dar și o divinitate a războiului. Numele ei înseamnă cea imaculată.

Cei doi copii găsiseră un grup statuar din bronz galben, turnat masiv, înalt de 15 cm, cu destinație evidentă de podoabă, format inițial din trei figuri umane, cea principală, figura feminină, fiind călare pe o felină. Cu mâna stângă femeia ține felina de coamă, iar cu dreapta îi ține coada, de care se servește ca de un bici. Cea de-a doua figură umană, un bărbat, ține și el leul de coamă cu mâna dreaptă, cu stânga susținând zeița de la spate. Al treilea personaj uman, acum pierdut, ținea și el de coada leului, cu mâna dreaptă. Statueta are aproape 3000 de ani vechime și se presupune că provine dintr-unul dintre mormintele tracice descoperite pe la jumătatea secolului trecut, în aceeași zonă.

De origine orientală, probabil cu rădăcinile în Babilon, adorată sub diferite nume ca Anais, Anahita, Ardvi Sura Anahita, dar simbolizând același concept de mare zeiță, figura descoperită la Năeni o regăsim din Orientul Mijlociu până în Egiptul Antic, de la iranieni până la greci și romani. În lucrarea Getica, Vasile Pârvan descrie grupa de bronz de la Năeni drept tezaurul de artă sarmato-gotică, găsit acolo în prima jumătate a secolului al XIX-lea în satul Năeni, unde prin anii 1900, după cum spune Tocilescu, niște copii au găsit grupul de bronz. Tocilescu l-a prezentat la 23 noiembrie 1900 Academiei de Inscripții din Paris drept un monument de artă gotică, însoțindu-l de o descriere destul de neexactă și fără nici un fel de interpretare a reprezentării ce ar figura-o, lăsând cu totul altora sarcina de a o explica.

Statueta zeitei Anaitis a fost predată învățătorului din sat. Astăzi este găzduită de Muzeul Național de Istorie al României, alături de multe alte obiecte foarte vechi descoperite pe dealurile din jurul Năeniului.

Marian Apostol