Construit pe la 1930 de către boierul Gheorghe D. Hariton, proprietarul unor suprafețe întinse de teren, case și tot felul de clădiri din Săhăteni, conacul Hariton, sau ceea ce a mai rămas din el, mai poate fi încă admirat la marginea șoselei, pe DN 1B.

Conacul Hariton este astăzi cel mai vizibil dintre vechile conace buzoiene aflate în colaps. Proprietatea a fost naționalizată de comuniști, familia Hariton fiind luată pe sus în miez de noapte și deportată fără a mai apuca să-și ia ceva din lucruri. Pentru început, reședința a fost transformată în centru de recreere pentru localnici, în incintă amenajându-se un teren de sport și o sală de proiecții cinematografice. Mai târziu, aici au funcționat birourile, cantina și alte anexe ale IAS-ului local. După 1989, conacul Hariton, trecut pe lista monumentelor istorice, a fost lăsat de izbeliște, înregistrându-se numeroase furturi și distrugeri care l-au adus într-o stare iremediabilă de degradare. Conacul era cochet, cu multe balconașe, ferestre, săli și o pivniță adâncă. Acum l-a năpădit paragina și, dacă nu se va întâmpla vreo minune, se va prăbuși curând. Din acest motiv, vizitarea în interior poate fi o inițiativă riscantă. Și actualul sediu al Primăriei Săhăteni se află tot într-o clădire care a aparținut, odată, familiei Hariton. Nepoții boierului încă vin în sat o dată pe an, de Sfântul Gheorghe. Din toată moșia bunicului s-au mai ales cu vreo câteva hectare de pământ și cu vechiul conac.