Uzina electrica

Uzina electrica din Buzău, astăzi un discret monument istoric, a fost dată în exploatare în 1928 și și-a încetat activitatea în 1952, odată cu racordarea orașului la rețeaua regională / națională de distribuție. În anul 1935, 61 km din totalul de 91 km de străzi ai Buzăului de atunci erau iluminați electric.

Societatea Comunală de Electricitate S.A. Buzău a fost înfiinţată în 1925, pentru producerea şi distribuirea energiei electrice pentru instituţii publice şi particularii din oraşul Buzău și înfiinţarea de tramvaie electrice. În vara lui 1926 se stabilește locul unde se va construi uzina, lângă pădurea Crâng. Clădirea a fost dată în folosinţă în 1928, la fel și instalaţiile care furnizau curent electric reţelei de iluminat public instalată între timp pe majoritatea străzilor buzoiene. Practic, clădirea Uzinei Electrice găzduia dinamurile (patru motoare diesel, de 1000 CP) care produceau electricitatea. Celelalte uzine electrice particulare aflate în funcțiune în oraș (una în subsolul Palatului Comunal, alta pe domeniul Marghiloman) au fost închise la sfârșitul lui 1928, printr-o ordonanţă dată de Primărie. Rețeaua de tramvaie electrice n-a mai fost înființată.

În timp, la reţeaua electrică locală au fost racordate Prefectura şi Tribunalul (1930), Şcoala Primară nr. 4 de fete şi Fabrica de Produse Ceramice Braniski & Rosazza din comuna Simileasca (1932), cartierul Mihai Viteazu (1933), Liceul de fete Dr. Angelescu şi cartierul Regele Ferdinand (fostul 23 August, în 1934). În 1935, din totalul de 91 km de străzi ai Buzăului de atunci, 61 km erau iluminați electric. Fosta uzina electrica se află astăzi în incinta Electrica SA şi adăpostește o hală de reparaţii a transformatoarelor, bătrânele dinamuri fiind casate între timp.