Lacurile Gosei
În categoria toponimelor existente în zona Munţilor Buzăului se numără şi Goşa, moştenit, se pare, de pe vremea stabilirii în această regiune a triburilor gotice. Vorbim despre un munte împădurit, cu vârful retezat, un platou cu fâneaţă (în trecut spațiu plantat cu cereale) şi trei ochiuri de apă, lacurile Gosei, ce bucură prin descrierea lor într-un chip fantastic spaţiul acestei regiuni.
Se poveşteste că lacurile Gosei ar fi apărut în urma unei idile ce s-ar fi înfiripat între căpetenia goţilor şi-o frumusețe locală, pe care localnicii ar fi numit-o Gotha. Iubirea fetei ar fi fost recompensată prin împroprietărirea acesteia cu terenurile ce, se pare, îi şi poartă numele, dar și cu mult aur. Mai mult, iubitul i-ar fi creat artificial cele trei lacuri, aducând prin subteran apa, cu ajutorul olanelor, dintr-un lac natural ce poseda 28 fire de vână. Căpetenia ar fi plecat la război şi-ar fi pierit într-o altercaţie cu romanii, la Dunăre. Gotha ar fi îngropat aurul la rădăcina celei mai bătrâne sălcii din Platoul Goșa. Când un fulger ar fi trăsnit salcia, aurul ar fi fost mutat în punctul numit La Comoară, situat sub Vf. Ivoiu. Când a fost fulgerată a doua oară, comoara a fost dezgropată, încărcată pe samarele unor măgari, transportată şi depozitată în Podul Samarului, de unde şi această denumire, vechi loc de pelerinaj, de distracţie, unde se bănuieşte existenţa unei vetre antice de topit metale.
Până la înființarea CAP-ului și puțin după, lacurile Gosei din comuna Colți erau mai tot timpul pline cu plute de in și cânepă, lăsate la topit. Vara, când treceai prin apropiere, mirosul degajat de topirea cânepii îți muta pur și simplu nasul.
