Munții Buzăului ascund sate cvasiparasite, greu accesibile, în care istoria s-a oprit în drum, undeva prin anii ’70 – ’90 ai veacului trecut. Sunt satele fantoma, cu case pe care vremea le macină încet, încet; cu câte o pisică rătăcită sau cu musafiri sporadici, care le tulbură liniștea din când în când.

Sunt locuri tot mai ascunse sub covorul de vegetație. În satele fantoma ursul, mistrețul, lupul, râsul, cerbul se simt ca le ei acasă. Satele fantoma, din ce în ce mai multe, sunt locuri nealterate, în care peturile, pungile și gunoiul n-au sosit încă. Locuri ascunse, dar la îndemână… dacă te tentează. Pot fi vizitate pe rând, în drumeții organizate, sau se poate urca cu mașina de teren sau cu căruța, dacă drumurile sunt prea lungi sau sunt prea rupte. Toate aceste locuri abandonate merită văzute.

Daniel Petre