Sfinxul din Bustea
Sfinxul din Bustea, monument al naturii fără acte, este o stâncă de aproximativ cinci – șase metri înălțime, cu aspectul unui cap uman, care veghează de foarte de sus văile cu sare din zona Mânzălești – Lopătari. Este situat în masivul Breazău, nu departe de Platoul Meledic și este vizibil de la câțiva kilometri.
Se spune că demult, tare demult, pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu, trăia un neam de oameni cum nu s-a mai văzut. Erau buni la suflet și harnici. Iubeau nespus de mult munții, dealurile, pădurile, poienile și apele. Erau înalți cât brazii și puteau muta cu ușurință stâncile din loc. Erau uriași. Ciopleau cu măiestrie piatra. Construiau case cu arbori întregi. Căutau în adâncul pământului bogății. Știau unde se aflau peșteri pe care le foloseau în caz de primejdie.
Tânărul Mened, împreună cu ceilalți bărbați priveau cu mândrie zidul pe care tocmai îl terminaseră. Aduseseră piatră rezistentă de la mare distanță și se simțeau obosiți. Marele Conducător le-a dezvăluit abia acum scopul acestui zid numit Zidul Uriașilor. Voia să mute apa Râmnicului mai spre miazăzi, pe albia râului Slănic. O parte dintre uriași s-au revoltat, considerând că astfel s-ar fi nesocotit lucrarea lui Dumnezeu. Au distrus zidul în câteva locuri și au fugit spre apus. Frumos loc și-au găsit la poalele masivului Breazăul! Au găsit în preajmă peșteri nemaivăzute, lacuri limpezi și adânci bune pentru îmbăiere și sare din belșug. Dar lucrul cel mai de preț era Izvorul cu Apă Vie, care-i ținea sănătoși și viguroși. S-a dus vestea despre aceste locuri minunate, iar dușmanii n-au întârziat să apară. Tatăl lui Mened fusese soldat, așa că și-a organizat cum a putut mai bine mica lui oaste. Dușmanii erau mulți și lupta a fost crâncenă. Izvorul cu Apă Vie a fost descoperit și cei răi au băut din el prinzând puteri nebănuite. La îndemnul tatălui său, Mened, împreună cu tovarășii lui s-au retras spre galeriile nesfârșite ale peșterilor în sare din apropiere. În acest timp, tatăl lui Mened, urmărit de dușmani, urcă spre vârful masivului Breazăul. Ca să nu fie luat ostatic, și când a fost sigur că urmașii lui sunt în siguranță, acesta și-a luat singur viața, iar trupul lui a împietrit pe loc. De mii de ani, el își înalță capul maiestos privind spre locurile unde s-a retras fiul său, binecuvântând parcă aceste ținuturi! Oamenii locului îl numesc Capul de Om, Capul Soldatului, Sfinxul din Bustea sau, mai nou, Sfinxul din munții Buzăului!
Cecilia Petrescu