Lacul Odaile – detalii
LACUL CEL MARE numit in limbajul localnicilor si „Lacu’ al mare” este singura si cea mai importanta apa statatoare din aceasta zona‚ facand parte din categoria lacurilor din zona subcarpatica, lacuri care au aparut in depresiuni generate de procese carstice pe sare. Este situat in partea de nord-vest a bazinetului Odaile‚ mai precis in mijlocul satului Lacu, sat care si-a luat numele de la acest lac foarte vechi. Lacul este mentionat documentar inca de la inceputul veacului al XVI-lea intr-un act de danie datand din 15 iunie 1559 prin care domnitorul Tarii Romanesti, Mircea Ciobanu (1545 – 1552; 1553 – 1554; 1558 – 1559) inzestrand pe un anume Petru cu mosie in Posobesti, este mentionat ca hotar al mosiei Posobestilor, „lacul Cletecinii”. In anul 1892, profesorul scolii normale din Buzau, Basil lorgulescu aminteste in lucrarea sa „Dictionar geografic, statistic‚ economic si istoric al judetului Buzau”, lucrare premiata de regele Carol I, in locul rezervat comunei Odaile mentioneaza „lac Cletecinul“ situat in comuna Odaile, catunul Lacu, care la vremea aceea era acoperit cu trestie si papura. Am vrut sa dovedim vechimea lacului din comuna Odaile, deoarece s-a vehiculat ideea ca lacul respectiv este de o varsta relativ recenta.
Este un lac de origine carstosalin; este legat de fenomenele de dizolvare si tasare existente de-a lungul ivirilor de sare. Faza incipienta de pseudodolina apare cand apa precipitatiilor stagneaza si dizolva orizonturile superficiale de gresii sau marne salifere, fara a ajunge la nivelul de sare. Cand infiltratia a ajuns la masivul de sare determina subminari si tasari creand depresiuni adanci. Prezenta formatiunii sarii de varsta aquitarnana apare in zona mio pliocena. Formatiunea cu masive de sare si breccia sarii duce la aparitia unor goluri prin dizolvarea sarii de catre apa infiltrata‚ care, in ultima instanta, produce prabusirea stratului acoperitor. In urma acestui fenomen apar la suprafata depresiuni de tipul dolmelor in care se acumuleaza apa sub forma de lacuri. Cu toate ca aceste lacuri apar in depresiuni generate de procese carstice pe sare, totusi apa acestora este dulce deoarece datorita straturilor acoperitoare, nu exista un contact direct al apei cu masivul de sare.
Procesul de infiltrare al apei provenita din precipitatii este continuu. Acest lucru se poate observa dupa perioadele ploioase sau cu exces de umiditate, cand nivelul lacului creste considerabil pentru, ca apoi, in perioadele secetoase nivelul apei sa scada treptat. Au existat cazuri cand, in perioadele de seceta prelungita (1946, 1968) lacul a secat complet. Spre deosebire de celelalte lacuri, de aceeasi origine si de dimensiuni aproximativ egale, lacul de la Odaile are cateva caracteristici particulare. El se prezinta ca o depresiune larga, evazata, putin adanca, izolata de reteaua hidrografica si acoperita cu o vegetatie acvatica. In ceea ce priveste compozitia chimica a apei, analiza probelor de apa demonstreaza ca apa, sub aspectul gradului de mineralizare cat si al tipului hidrochimic, lacul se incadreaza in zonalitatea verticala, fara a exista vreo legatura intre el si masivul de sare de dedesupt. Apa este dulce, bicarbonata. ln cazul acestui lac, ne aflam intr-o faza destul de avansata, caracterizata prin individualizarea unei cuvete lacustre de marimi apreciabile si prin captusirea fundului cu material malos, de panta‚ care intrerupe legatura cu masivul de sare, facand ca apa lacului sa se indulceasca. Alte caracteristici sunt de ordin tehnic; axele lacului sunt cuprinse intre 22 – 12 m, adancimea de 1.85 m, iar suprafata este de aproximativ 0.5 hectare.
Prof. Constantin Costea
extras din Monografia comunei Odăile