Calcarul cochilifer
Calcarul cochilifer (piatra cu scoici) poate fi comparat cu o pagină de istorie, conținând la vedere organisme marine fosilizate, cimentate în nisipul în care au trăit acum multe milioane de ani. Uimitor este că s-au găsit astfel de fosile strecurate până și în ceramica preistorică.
Cochiliile moluștelor de apă sărată moarte s-au depus pe fundul Mării Sarmatice, cimentându-se. Cu timpul, marea s-a fragmentat, sub influența mișcărilor tectonice, într-o serie de bazine mai mici (Marea Neagră, Marea Caspică, Lacul Balaton, Lacul Aral și altele), nivelul apei a scăzut, iar calcarul existent pe fundul ei a devenit în unele locuri vizibil. Numărul de specii de moluște fosile (scoici și mai rar melci) descoperite în sedimentele de origine marină din zona Buzăului este de câteva zeci. Această rocă, deosebit de spectaculoasă dar și destul de rezistentă este uneori folosită în construcții, mai ales la fasonări de mare efect. Sculptorii o modelează cu mare plăcere, nefiind foarte dură. Cei care prelucrează această piatră se întâmplă să găsească în ea foarte bătrâne perle, cele mai vizibile fiind cele negre. Câteva vechi galerii din care se extrăgea calcarul cochilifer, astăzi abandonate, pot fi încă explorate pe Dealu Mare și pe dealul Ciolanu. Sunt uimitoare.
